Viata-i alambicata

Sunt ametita, am mintea ravasita de un vartej de simtiri, nu stiu pe care sa le opresc si pe care sa le inchid intr-un colt al sertarului.Insa cel mai tare ma tulbura un gand, care-mi galopeaza prin labirintul constientului fara incetare-incertitudinea-o simt si o vad peste tot. Ma obsedeaza cand vad in jurul meu nesiguranta, ca oamenii si-au pierdut increderea, si nici macar sperantele nu mai exista, au fugit speriate de lume, devenind himere. Pe strada vad numai chipuri incruntate, amagite de vremurile pline de necazuri,amarati de lefurile mici pentru care trebuie sa trudeasca din greu. As vrea...as vrea sa fac multe lucruri...dar sunt destule, poate voi reusi sa readuc macar speranta celor din jurul meu.